Green Deal, o afacere bănoasă pe cale de a falimenta

Totul a pornit la începutul anilor 90, atunci când încălzirea globală devenea din ce în ce mai evidentă pe întreg mapamondul. Deoarece încă ideea energiei verzi exploatabilă extensiv mai degrabă decât intensiv încă nu fusese lansată oficial de către marile fonduri de investiții, oamenii de știință au găsit o explicație complet inutilizabilă pentru propaganda din deceniile următoare: încălzirea este un proces ciclic ce acoperă perioade de mii sau zeci de mii de ani.

Dar, odată cu dezvoltarea unei industrii extrem de costisitoare, și deci foarte rentabile, bazată pe transformarea energiei solare și a vântului în curent electric, povestea Green Deal a început să crească rapid, orice element negativ fiind cu grijă ascuns de ochii opiniei publice.

Ideea de bază este extrem de simplă: cine poate spune că nu dorește o energie nepoluantă și inepuizabilă? Odată obținută unanimitatea, putem trece la următorul punct: exploatarea forței vântului și a soarelui. Prima întrebare: ce se întâmplă cu forța apei? Și ea este la fel de nepoluantă și chiar este utilizată cu succes de zeci de ani în obținerea curentului electric.

Bonus: cantitate de energie obținută din vânt și radiații solare nu este continuă și nici predictibilă decât din punct de vedere statistic.

Ceea ce este interzis nu există

În mod miraculos, toate mijloacele media povestesc de beneficii și niciodată de problemele, de multe ori grave, ridicate de exploatarea acestei energii numite generic verzi.

În sudul Franței există o mișcare puternică a localnicilor, în special a agricultorilor, împotriva eolienelor. Aceștia afirmă că în jurul eolienelor pământul este sterp, că păsările și albinele dispar pe suprafețe mari și polenizarea nu are loc. Chiar dacă există plângeri privind influența negativă asupra sănătății celor care locuiesc în apropierea eolienelor, la fel ca și cazul antenelor de telefonie mobilă, medicii preferă să nu se pronunțe.

O dată, când zburam spre Amsterdam, am stat de vorbă cu un fotograf profesionist care mi-a spus că militează împotriva montării eolienelor în mare, în jurul lor nerezistând nimic viu, nici pești și nici plante. Dar ceea ce este și mai curios, nici un ONG nu are curajul să protesteze.

La fel de poluante, dar mult mai verzi

Palele eolienelor au o durată de viață de câțiva ani, după care trebuesc înlocuite. Ce se întâmplă cu palele uzate, care sunt enorme și sunt construite din fibră de sticlă? Nimic, sunt depozitate precum deșeurile nucleare pe suprafețe mari de teren.

Și asta nu este tot, o tubină eoliană trebuie să rămână sub tensiune chiar și când viteza vântului este prea mică pentru a produce curent. Cu alte cuvinte, dacă nu bate vântul, va consuma curent produs din surse poluante. Oricum, cu fiecare an de utilizare, randamentul ei scade cu 1,6 – 2%.

Cât despre bateriile care acumulează energia electrică, extrem de poluante și de periculoase pentru mediu, ei bine acesta este un adevărat subiect interzis publicului larg.