A căzut un pod, mai urmează și altele, și ce dacă?

Chestia asta cu înfierarea cu mânie proletară și găsirea perpetuă a vinovaților reprezintă o găselniță comunistă care maschează de fapt incompetența politică, la care se adaugă lipsa oricărei urme de profesionalism.

La același circ mediatic care nu rezolvă nici o problemă gravă, fie ea și de nivel național, la fel de penibil ca totdeauna, la care am asistat atunci când a căzut podul din județul Neamț mi-a adus aminte de nepăsarea totală a clasei politice. Ministrul transporturilor a căutat vreme de câteva zile vinovații, și după aceea a tăcut mâlc: acel pod nu aparține de CNAIR ci de Consiliul Județean. Gata, problema sa rezolvat.

De fapt, nu a fost decât un semnal de alarmă, dar cine să îi spună ministrului că toate podurile și tunelurile din România trebuiesc verificate anual și că acestea trebuie să suporte periodic măsuri de întreținere preventivă. Cu alte cuvinte, chiar dacă par într-o perfectă stare de funcționare, trebuiesc făcute anumite lucrări, deoarece nu toate problemele ce pot apare în timp sunt detectabile. Și că trebuie să existe o singură autoritate care să-și asume răspunderea întreținerii și bunei funcționări a lor, așa cum este peste tot în lume, și a fost și în țara noastră până acum vre-o 20 de ani?

Ministrul a scăpat, nu este treaba lui. Consiliul Județean spune că firma care s-a ocupat de consolidarea podului anul trecut este de vină, deci a scăpat și el, iar firma care a reparat podul spune că nu a fost angajată, conform caietului de sarcini, să refacă structura ci numai să îl cosmetizeze. Probabil că nici ea nu este de vină, aici depinde și ce om politic stă în spatele ei, și deci în următorii ani se va ancheta cu greu, fără a se ajunge la o concluzie, uitarea fiind de fapt cea mai importantă armă a clasei politice românești.

Problema însă rămâne: podurile și multe din tunelurile din România au 50 de ani și chiar mai mult de funcționare. Cine le inspectează, cine le întreține? Trebuiesc utilaje și echipamente speciale și foarte scumpe de inspecție, precum și echipe strict specializate…

Deoarece CNAIR are o parte din această infrastructură în grijă, nu pot să nu remarc comunicatul de presă emis cu ocazia acestui eveniment. Acesta are un caracter cu adevărat poetic, evidențiind grija pentru siguranța noastră, chiar cu riscul oprobiului public: CNAIR și-a asumat riscul unor critici din partea participanților la trafic, nemulțumiți că lucrările îngreunează circulația, și a pus întotdeauna pe primul loc siguranța și viața cetățenilor.

Să presupunem că CNAIR prin specialiștii săi face ca toate podurile să fie sigure, de unde știm însă ce pod este sigur și ce pod este în administrarea Consiliului Județean, sau chiar a unei primării, care se prea poate să nu aibe personalul specializat care să constate starea de degradare sau calitatea lucrărilor de întreținere, și acesta poate să cadă în orice moment?

Să nu mai spun că la CNAIR, din ce am citit, politica este de tip heirupist: dacă e ceva grav, reparăm. Prevenția este un cuvânt interzis aici, de la poduri și drumuri naționale la autostrăzi, fiind înlocuită de micile reparații pe picior.